0
Plecând de la postul anterior și presupunând că ai un nivel de inteligență indeajuns de ridicat pentru a continua discuția, trecem la un alt capitol destul de relevant, banii.
Înafară de faptul că ești manipulat și chiar prostit pe față ei (fără a ma referii la cineva anume) fac bani din asta. Nimănui nu-i pasă sau nu consideră acești bani ”murdari” sau cel puțin nu cineva a cărui părere să conteze. Mai nou observ cum banii devin al cincilea element pe lângă foc, pământ, aer și apă. Fapt care mă umple în același timp de mâhnire și aversiune față de multe, poate prea multe persoane.
Materialismul se află la el acasă și se instalează încă de la vârste destul de fragede la care copilul ar fii trebuit să se joace, bucure de copilărie. Copii aud părinții vorbind despre bani în diferite contexte făcându-i să înțeleagă că banul este cheia care deschide orice ușă, și nu că nu ar fi așa, însă e greșit.
Persoane care toată viața urmăresc profitul și banii în van, ajung să moară sărace sufletește iar milioanele pentru care și-au pierdut viața le pierd.
Trebuie să înțelegem că banii ne fac fericiți pe termen scurt și în anumite situații, dacă vrem cu adevărat fericire eternă ne trebuie persoane.
Înțeleg că societatea modernă se bazează pe bani, dar ceea ce vreau eu să spun este că banii sunt într-o oarecare măsură irelevanți și trebuie tratați ca atare. Parcă trocul nu era o chestie așa nasoală.
Mulți, sau cel puțin persoanele care mă cunoșteau mai bine ma considerau egoist pentru că mă gândeam prima dată la mine. Normal ca ei nu-și vor schimba opiniile și nici nu vreau asta, în fond suntem liberi să avem propiile opinii, păreri, pentru că tocmai asta ne diferențiiează și ne adună la un loc.
Vreau să vorbesc puțin de mentalitatea mea și despre cum privesc eu acest „egoism”.
Vezi tu, egosimul este sugerat de ceilalţi, când nu ajuţi un prieten, eşti egoist, când ceri ajutor eşti egoist, când nu împarţi eşti egoist. Ei bine, asta e o gândire proastă, zic eu. Egoismul e o filtrare a invidiei care se reflectează asupra noastră prin prisma celor din jur. Explicația e în felul următor, când cineva nu are ce ai și tu, devine invidios, îți cere, nu îi dai din anumite motive și te face egoist. Chestia asta poate fii transpusă cu ușurință și în alte cazuri. Dar totuși care sunt motivele pentru care nu ai vrut să îți ajuți prietenul deși aveai resursele și puteai ? E foarte simplu, se numeste instinct de supraviețuire, pentru ca în fond asta facem zi de zi, supraviețuim. Dacă îi ajutăm pe alții noi nu vom mai supraviețui așa cum trebuie, chiar dacă suntem priviți ca niște egoiști, suntem defapt niște supraviețuitori.
Iar atunci când toți se dau la fund și rămâi singur, vei înțelege că toți sunt egoiști în lupta pentru supraviețuire, iar tu, tu ești pe cont propiu.
1
Și astăzi îmi aduc aminte de verile călduroase cu zile mult prea scurte si nopti prea lungi. În acele veri parcă bucuria plutea în aer și te împingea la isprave care mai de care. Am petrecut multe veri, acasă sau la țară de câteva ori plecat la Marea Neagră dar toate aveau în comun sentimentul ala de libertate profundă și posibilitățile infinite de a face orice. Acelea erau zile în care fără să am vreun program aveam ce face toată ziua iar plictiseala nici nu știam cum arată. Fie că jucam fotbal in fața porții pe cimentul incins de soare fie că ne stropeam cu sticlele găurite cu cuiul în dop, ne distram. Nu aveam calculator, playstation sau xbox dar nici nu îmi trebuiau, afara cu prietenii ma simțeam cel mai bine.
Sub cerul plin de stele și supravegheat de lună umblam cu bicicleta pe fiecare stradă din cartier savurând acea liniște a nopții. Totul era de basm.
Când ți-a trecut viața rămâi cu amintirile așa că asigură-te că ai cât mai multe si cât mai placute.
SpeciMen
Recomand HOSTICO ! (si eu il folosesc)
Ultimele Comentarii