0
Mâine s-ar putea să mor,
Dar vreau să știi de-acuma;
De tine îmi e dor,
Plâng, și privesc luna.
Afară-i brumărel, înauntru teamă,
Sufletul slăbit ar vrea și el s-adoarmă;
Aș vrea și eu să pot, aș vrea și tu să vrei;
La ureche ca un clopot, o pereche de cercei,
Te urmăresc atent, mereu acolo, insistent,
Ca amintirea ta din ‘013 transpusă în prezent;
Așa aș vrea să iți răspund, mereu, nu e o taină,
Pentru sufletu-mi firav dragostea ta a fost o haină.
Înca te simt aproape, ca o busolă înspre nord,
Mă târasc printre hârtoape în inimă să-ți urc la bord;
N-ai fost d’acord să ne vedem de parcă sunt nevăzător,
O să fac un gest extrem sa-ti văd surâsul tău… evocator.
0
tu eşti soarele eu luna şi ne dorim atât de mult,
asta e arta, ce simt eu, n-am mai simţit demult.
ocazional a mea se pare şi doare înăuntru,
acolo adie-un sentiment mai puternic decât vântul,
acolo ai fost şi tu cândva, regina existentei mele,
nu te-am trădat, nu am fugit, am luptat cu temerile mele.
pe parcurs am realizat că-mi este frică de lumina,
şi după, la vro’ două zile, ca tu eşti teama mea deplină.
aşa lunile au trecut, am trecut peste aparenţe,
însă eu te simţeam departe fiindcă tu ascultai de terţe.
azi te-am văzut din nou,
ai răsărit sub ochii mei, cu raze mari, lacrimogene,
ce reflectau un curcubeu în plânsul lacrimilor mele.
mi-ai făcut ziua mai bună, sau poate doar pe mine,
căci m-am îndrăgostit din nou, m-am îndrăgostit de tine.
0
Te-am iubit în fel și chip, la fel de fiecare dată,
Ai plecat, m-ai părăsit, mereu m-ai lăsat baltă;
Am înțeles că te rănesc, n-ai înțeles de ce,
Există o parte rea în toate, chiar și în dragoste.
Aș vrea să-ți dau două zambile,
Să simți miros de primăvară,
Căci pentru mine-ai înflorit prima și ultima oară;
Eu n-am uitat mirosul tău, ș-acum îl am cu mine,
Mă bântuie neîncetat sentimente vrând s-afirme.
Aș vrea să plâng dar nu se poate, tu erai izvorul meu,
De lacrimi dulci, când eram trist, scurgându-se pe obraz cu greu;
Ridic privirea și mă-ntreb: tu oare ai simțit la fel ?
Dar glasul tău nu se aude, nu îmi răspunde la apel…
Mă resemnez prin versuri cu gândul tot la tine,
Te caut pe străzile din București, dar tu esti tăinuită bine,
Pe aleile din Herăstrău sau poate în cearșaful meu,
Te voi găsi numaidecât,
Și-o să-ți șoptesc că te iubesc în timp ce te sărut pe gât.
0
Sărutul tău necunoscut, zace pe masă, printre rânduri,
Pierdută ai fost, să fii mereu, pierdută printre gânduri.
Pierdut-am azi o săptămână, pierdut-am viețile cu anii,
Pierdut-am clipe din belșug, pierdut, am sentimente stranii.
Trăiesc prin toate, dar degeaba, mort sunt pe dinăuntru,
Trăiesc degeaba și-o să mor la fel, mă lupt intens cu gându’,
Mereu la drum de seară căci te visez de la o vreme,
Mereu ești tu la mine-n brațe,
Mereu te strâng cu ele.
Un infinit compus din stele râvnesc să am,
Un ceas mare, pe perete, un ceas de porțelan.
Mi-apari în vise, te iubesc, degeaba, draga mea,
Tu trăiești aievea, iar eu fug de ea…
0
Se pare că sunt destul de frustrat. Am ajuns la episodul number doi. Mai târziu decât mă așteptam, dar merge. Ei, sunt curios ce reacție voi stârnii din partea celor ask addicted. 😀 Totuși sfatu meu e același, nu mai pierdeți vremea pe facebook și ask, ci ieșiți afară, sau mai pe scurt, get a life!
SpeciMen
Recomand HOSTICO ! (si eu il folosesc)
Ultimele Comentarii