Inițial ai tendința să uiți experiențele negative, e ceva normal, cu toții facem asta, doar că ele trebuie studiate înainte de a fii aruncate în cutia cu amintiri. Dacă nu înveți din greșeli ajungi să le repeți. Dacă nu înveți din trecut ajungi să îl regreți, să te negi pe tine însuți. Până la urmă orice pahar pe jumate gol e pe jumate plin.
În primul rând trebuie să accepți anumite lucruri, anumite experiențe, trecutul, pe tine. După care trebuie să îl analizezi ca pe un pacient bolnav și să înțelegi de ce lucrurile s-au întâmplat așa. Ce greșeli au fost, cine le-a făcut, de ce au avut loc anumite evenimente și asa mai departe. Discuțiile ce ar fi fost dacă…? nu își au rostul aici.
Situațiile sunt unice prin natura lor, la fel și rezolvările, la fel și oamenii. Așa că nu aștepta la sfaturi. Cheia rezolvării orcărei probleme se află în tine, depinde cât de mult ești dispus să ”sapi” pentru a o găsi.
Așadar dacă înțelegi ce a generat problema și de ce, vei putea să o rezolvi fiindcă îi ajungi la rădăcini și i le poți tăia. Pe viitor vei putea evita probleme asemănătoare, iar astfel experiența negativă devine pozitivă și îți păzește viitorul de experiențele negative, practiv îndreptându-te spre o viață mai pozitivă.
La final îți spun un secret, iubirea.
Mă înec în liniște, departe de iubire
O supernovă văd pe cer și mă gândesc la tine
Atâtea astre-n depărtare, niciuna lângă mine
Tu străluceai cel mai frumos, scântei de fericire.
Eu ard acum doar vreascuri, coroana ce a fost
Tot ce-a rămas după furtună, din marele copac al nost
Degeaba arde cu văpaie, degeaba, n-are rost
Tu nu mai ești aici, tu nu mai ești în post,
Sau poate nu ai fost…….vreodată.
[Scrisă pe 10 Mai 2013.]
De ce îmi doresc iubirea, eu cel fără de taină,
Când pare totul mort în jur și viața e haină ?
De ce, mă-ntreb de-o existență, călătorind amarnic,
Da stații’s multe, eu sunt viu, sufletul mii darnic.
Timpu trece, praf de zile, îngroapă-ncet trecutu’,
Dar îndrăznesc să fac un pas, să văd necunoscutu’.
Pierdut în vise și orgolii, căci toți se pierd cu firea,
De ce-mi doresc iubirea, când eu mă uit la tine și tu-ți întorci privirea?
Prefer singurătatea, prefer să mor acum călcat,
Prefer să nu te am deloc, decât să fiu trădat.
De ce-mi doresc iubirea, eu ființă jivină,
Când văd că viața, de moarte este plină ?
Aș vrea să știu de toate, aș vrea să știu de tine,
Aș vrea să știu de ce, aș vrea să știu pe cine.
De ce-mi doresc iubirea ? cred c-am găsit răspunsul,
Nu e vorba de dorință, doar am simțit impulsul.
Dobor dorințe tăfălug, sunt doar niște capricii,
Aprind țigari și mă uit lung, sunt dependent de vicii.
Acum, aici, sunt eu cu mine, sticlete-n colivie
Arunc cu visele-n noroi, căci mi se-ntâmplă numai mie.
Balsam să spele amintiri, în minte proaspete,
Chiar dacă este viața mea, mă simt un oaspete.
Au fost pariuri și-am pierdut, au fost capcane și-am căzut,
Au fost de toate lângă tine, imi pare rău că te-am pierdut.
Nu sunt cuvinte să descrie sentimentele deșarte,
Ce le-am avut doar pentru tine, le am, le voi avea deoparte,
Steaua ce strălucea în noapte, erai; eu te priveam discret,
Acum e calea-ntunecată căci zâmbetul tău e absent.
Te numeam universul meu, erai o-ntreagă națiune,
Când plângeam la tine-n brațe, uitam de întreaga lume.
Acum astea-s doar amintiri, de mână cu iubirea,
Pășesc pe drumul vieții, căutandu-ți iar privirea.
Scriu ce simt. Păstrez sentimentul real. Tu citeste-mă și vei păstra timpul viu, în vidul imaginației tale, limitat poate de orizonturile fricii, dar stai liniștit, iubirea ne repară pe toți. Atinge foaia și vei simti cuvintele, mai apăsate, mai șterse, buricele degetelor se simt desfătate.
Memoria scrierii e încă vie, nu o voi uita niciodată. Mi-am capturat istoria in pagini, fotografii și versuri, câte un colț de suflet în fiecare. Vor rămâne în timp ca dovadă a existenței mele. Ca dovadă că am fost și eu cândva om pe acest pământ și am simțit mângâierea suavă a iubirii alături de frații și surorile mele.
Poate că teama de a fi îngropat în uitare mă împinge să scriu, sau poate dorința de a atinge prin vorba alte persoane, de a le încânta cu experiențele mele, de a-i îndrepta învățând din greșelile mele, sau de a-i inmuia puțin la dramele mele. Oricum tu să nu mă uiți niciodată, voi rămâne aici, în mintea ta, trebuie doar să te gândești, să îți aduci aminte, iar atunci, mort fiind, trecut de mult in neființă, voi trăi prin tine.
Tu ia aminte aceste cuvinte. Ia aminte la tot ce am oferit prin scrierile mele, ia aminte la viață, deschide-ți inima și ai incredere în mine, promit, totul o să fie bine.
Ultimele Comentarii