Sărutul tău necunoscut, zace pe masă, printre rânduri,
Pierdută ai fost, să fii mereu, pierdută printre gânduri.
Pierdut-am azi o săptămână, pierdut-am viețile cu anii,
Pierdut-am clipe din belșug, pierdut, am sentimente stranii.
Trăiesc prin toate, dar degeaba, mort sunt pe dinăuntru,
Trăiesc degeaba și-o să mor la fel, mă lupt intens cu gându’,
Mereu la drum de seară căci te visez de la o vreme,
Mereu ești tu la mine-n brațe,
Mereu te strâng cu ele.
Un infinit compus din stele râvnesc să am,
Un ceas mare, pe perete, un ceas de porțelan.
Mi-apari în vise, te iubesc, degeaba, draga mea,
Tu trăiești aievea, iar eu fug de ea…
Se pare că sunt destul de frustrat. Am ajuns la episodul number doi. Mai târziu decât mă așteptam, dar merge. Ei, sunt curios ce reacție voi stârnii din partea celor ask addicted. 😀 Totuși sfatu meu e același, nu mai pierdeți vremea pe facebook și ask, ci ieșiți afară, sau mai pe scurt, get a life!
Declar pe foaie sentimente, iubirea mea neprihănită,
O colosală aventură, în existența ei finită,
A fost a mea de când o știu, a mea din totdeauna,
La ea mă-ntorc, să știu a fii, menținem legătura.
Zâmbesc amarnic sub mustăți, adevarul crud mă doare,
Nepăsători toți o rănesc de parcă vor să o omoare.
În praful de năpaste al lumii s-a adăugat încă un fir,
Sângerând pe o petală, roșu aprins, de trandafir,
Iubita mea în agonie, se raportează la infim…
Mulți nu cred asta, dar cuvintele există. Le simt, le trăiesc, le primesc și le ofer mereu. Nu toți le au. Sunt ca un dar, ca o putere specială. Tocmai d-aia cei care le au sunt diferiți.
Acum au devenit tot mai rare, tot mai greu de găsit. Noroc că m-am înconjurat cu persoane care încă le au. Le mulțumesc pe această cale! M-au făcut fericit de multe ori cu ele. Cam despre asta este viața defapt, să ne simțim bine împreună.
Eu sunt un vânător de oameni prin care cuvintele există. Ciudat, mai nou am început să mă înșel, am fost păcălit de cuvinte moarte, dar atât de bine îmbrăcate încât chiar credeam că există. Asta-mi va fi învățătură.
Dar atâta timp cât va exista măcar un om pentru care cuvintele încă există, atunci încă există speranță. Iar el le poate arăta și celorlalți cuvintele.
Adevărul e că orice e posibil, iar eu cred în cuvinte, cred într-o lume mai bună, eu cred în tine! Iar tu, dacă ai încredere în cuvinte, vei vedea, totul o să fie bine, cuvintele există!
Ultimele Comentarii