0
Declar pe foaie sentimente, iubirea mea neprihănită,
O colosală aventură, în existența ei finită,
A fost a mea de când o știu, a mea din totdeauna,
La ea mă-ntorc, să știu a fii, menținem legătura.
Zâmbesc amarnic sub mustăți, adevarul crud mă doare,
Nepăsători toți o rănesc de parcă vor să o omoare.
În praful de năpaste al lumii s-a adăugat încă un fir,
Sângerând pe o petală, roșu aprins, de trandafir,
Iubita mea în agonie, se raportează la infim…
0
Scriu ce simt. Păstrez sentimentul real. Tu citeste-mă și vei păstra timpul viu, în vidul imaginației tale, limitat poate de orizonturile fricii, dar stai liniștit, iubirea ne repară pe toți. Atinge foaia și vei simti cuvintele, mai apăsate, mai șterse, buricele degetelor se simt desfătate.
Memoria scrierii e încă vie, nu o voi uita niciodată. Mi-am capturat istoria in pagini, fotografii și versuri, câte un colț de suflet în fiecare. Vor rămâne în timp ca dovadă a existenței mele. Ca dovadă că am fost și eu cândva om pe acest pământ și am simțit mângâierea suavă a iubirii alături de frații și surorile mele.
Poate că teama de a fi îngropat în uitare mă împinge să scriu, sau poate dorința de a atinge prin vorba alte persoane, de a le încânta cu experiențele mele, de a-i îndrepta învățând din greșelile mele, sau de a-i inmuia puțin la dramele mele. Oricum tu să nu mă uiți niciodată, voi rămâne aici, în mintea ta, trebuie doar să te gândești, să îți aduci aminte, iar atunci, mort fiind, trecut de mult in neființă, voi trăi prin tine.
Tu ia aminte aceste cuvinte. Ia aminte la tot ce am oferit prin scrierile mele, ia aminte la viață, deschide-ți inima și ai incredere în mine, promit, totul o să fie bine.
0
Două cuvinte stau la bază, două cuvinte stau în taină
Două persoane le rostesc în sufletu-i fără de haină,
Două minute ar fi bine să aibă în contrast
Două atingeri reci de iarnă, pierdute în nefast.
Două drumuri separate, unite în oraș
Două suflete pierdute departe de izvoraș
Două alegeri sunt în cale, destinul e bătut
Două cuțite înfipte-n spate și pleacă abătut
Două greșeli au fost să fie, ăsta-i nenorocul
Două regrete-n plin suspans, că altu îi ia locul,
Două atingeri și adio…două priviri discrete,
Două cuvinte stau pe buze, ale inimii secrete.
0
Tocmai ce am văzut ultimul episod din House M.D. (asta după ce am urmărit toată seria). Am ținut mult la personajul ”House” și chiar îmi pare rău că s-a terminat serialul.
Pot spune că serialul m-a ridicat ca mentalitate și ca persoană. Chiar mă regăsesc foarte mult in ”House”.
Întâmplările din ultimele zile m-au motivat și pe mine să mă schimb. Am văzut că greșesc, mă și mir că am găsit motivația necesară, iar treaba cu ”oamenii nu se schimbă” e falsă. Mai corect ar fi ”oamenii nu vor să se schimbe”.
Experiențele te învață, nu-ți fie frică de greșeală, nu te gândi la ea. Eșecul e la fel de important ca și reușita. Exact cum noaptea e la fel de importantă ca și ziua. Tot ce trebuie să faci e să ții ochii deschiși și să înveți din fiecare greșeală, căci după fiecare eșec reușita e mult mai dulce.
Așa e și în dragoste, după fiecare relație nereușită trebuie să analizezi greșelile tale, dar și ale partenerului și să speri că vei găsi pe cineva care te va iubi mai mult și cu care greșelile nu se vor mai repeta. Nu am timp de polemici, așa că nu voi intra mai adânc în temă. Am învățat că prea multă redundanță e chiar deranjantă.
O mică creație, din nou cu înțelesuri ascunse (asta pentru că poetul din mine nu vrea să tacă):
Am mers de zor pe acest drum
Am mers cu ochii închiși
Am mers cu ghetele-n picioare
Am mers târâş grăbiş
Am mers din dragoste
Am mers și din greșeală
Am mers cu ghetele-n picioare
Am mers fără opreală
Am mers pe acest drum
Am mers si am clacat
Am mers cu ghetele-n picioare
Acum m-am descălțat
Și din nou o piesă dragă mie la final:
Pace și dragoste !
SpeciMen
Recomand HOSTICO ! (si eu il folosesc)
Ultimele Comentarii