0
Te-am iubit în fel și chip, la fel de fiecare dată,
Ai plecat, m-ai părăsit, mereu m-ai lăsat baltă;
Am înțeles că te rănesc, n-ai înțeles de ce,
Există o parte rea în toate, chiar și în dragoste.
Aș vrea să-ți dau două zambile,
Să simți miros de primăvară,
Căci pentru mine-ai înflorit prima și ultima oară;
Eu n-am uitat mirosul tău, ș-acum îl am cu mine,
Mă bântuie neîncetat sentimente vrând s-afirme.
Aș vrea să plâng dar nu se poate, tu erai izvorul meu,
De lacrimi dulci, când eram trist, scurgându-se pe obraz cu greu;
Ridic privirea și mă-ntreb: tu oare ai simțit la fel ?
Dar glasul tău nu se aude, nu îmi răspunde la apel…
Mă resemnez prin versuri cu gândul tot la tine,
Te caut pe străzile din București, dar tu esti tăinuită bine,
Pe aleile din Herăstrău sau poate în cearșaful meu,
Te voi găsi numaidecât,
Și-o să-ți șoptesc că te iubesc în timp ce te sărut pe gât.
0
Declar pe foaie sentimente, iubirea mea neprihănită,
O colosală aventură, în existența ei finită,
A fost a mea de când o știu, a mea din totdeauna,
La ea mă-ntorc, să știu a fii, menținem legătura.
Zâmbesc amarnic sub mustăți, adevarul crud mă doare,
Nepăsători toți o rănesc de parcă vor să o omoare.
În praful de năpaste al lumii s-a adăugat încă un fir,
Sângerând pe o petală, roșu aprins, de trandafir,
Iubita mea în agonie, se raportează la infim…
0
Mulți nu cred asta, dar cuvintele există. Le simt, le trăiesc, le primesc și le ofer mereu. Nu toți le au. Sunt ca un dar, ca o putere specială. Tocmai d-aia cei care le au sunt diferiți.
Acum au devenit tot mai rare, tot mai greu de găsit. Noroc că m-am înconjurat cu persoane care încă le au. Le mulțumesc pe această cale! M-au făcut fericit de multe ori cu ele. Cam despre asta este viața defapt, să ne simțim bine împreună.
Eu sunt un vânător de oameni prin care cuvintele există. Ciudat, mai nou am început să mă înșel, am fost păcălit de cuvinte moarte, dar atât de bine îmbrăcate încât chiar credeam că există. Asta-mi va fi învățătură.
Dar atâta timp cât va exista măcar un om pentru care cuvintele încă există, atunci încă există speranță. Iar el le poate arăta și celorlalți cuvintele.
Adevărul e că orice e posibil, iar eu cred în cuvinte, cred într-o lume mai bună, eu cred în tine! Iar tu, dacă ai încredere în cuvinte, vei vedea, totul o să fie bine, cuvintele există!
0
Mă înec în liniște, departe de iubire
O supernovă văd pe cer și mă gândesc la tine
Atâtea astre-n depărtare, niciuna lângă mine
Tu străluceai cel mai frumos, scântei de fericire.
Eu ard acum doar vreascuri, coroana ce a fost
Tot ce-a rămas după furtună, din marele copac al nost
Degeaba arde cu văpaie, degeaba, n-are rost
Tu nu mai ești aici, tu nu mai ești în post,
Sau poate nu ai fost…….vreodată.
[Scrisă pe 10 Mai 2013.]
0
Scriu ce simt. Păstrez sentimentul real. Tu citeste-mă și vei păstra timpul viu, în vidul imaginației tale, limitat poate de orizonturile fricii, dar stai liniștit, iubirea ne repară pe toți. Atinge foaia și vei simti cuvintele, mai apăsate, mai șterse, buricele degetelor se simt desfătate.
Memoria scrierii e încă vie, nu o voi uita niciodată. Mi-am capturat istoria in pagini, fotografii și versuri, câte un colț de suflet în fiecare. Vor rămâne în timp ca dovadă a existenței mele. Ca dovadă că am fost și eu cândva om pe acest pământ și am simțit mângâierea suavă a iubirii alături de frații și surorile mele.
Poate că teama de a fi îngropat în uitare mă împinge să scriu, sau poate dorința de a atinge prin vorba alte persoane, de a le încânta cu experiențele mele, de a-i îndrepta învățând din greșelile mele, sau de a-i inmuia puțin la dramele mele. Oricum tu să nu mă uiți niciodată, voi rămâne aici, în mintea ta, trebuie doar să te gândești, să îți aduci aminte, iar atunci, mort fiind, trecut de mult in neființă, voi trăi prin tine.
Tu ia aminte aceste cuvinte. Ia aminte la tot ce am oferit prin scrierile mele, ia aminte la viață, deschide-ți inima și ai incredere în mine, promit, totul o să fie bine.
SpeciMen
Recomand HOSTICO ! (si eu il folosesc)
Ultimele Comentarii