0
Încă mă mai gândesc la tine. Încă mai țin minte mirosul tău când ieșeai din duș udă, asta după ce ne-am unit trupurile. Încă mai țin minte cum îți placea, cum îmi spuneai în șoaptă că mă iubești, deși, poate nu era așa. Nu mă deranja, în clipa aia eram cu adevarat fericit lângă tine, iar asta e tot ce contează.
Mi-e dor de clipele pierdute departe de ei dar caștigate aproape de tine pe diferite bănci în diferite parcuri sau prin supermarket-uri încercând să hotărâm ce să cumpărăm cu puținii nostrii bani. Îmi lipsesc discuțiile noastre din scara blocului tău, discuții care deveneau tot mai interesante fix când trebuia să intri în casă. Mi-e dor de buzele tale, mi-e dor să le sărut și să le mușc, mi-e dor să le simt plimbându-se pe gâtul meu. Mi-e dor de ochii tăi gingași, mi-e dor să îi privesc și să mă pierd în întrebari și planuri, dorințe și regrete, raspunsuri și amintiri și-apoi să mă regăsesc tot în sclipirea lor pătrunzătoare.
Mi-e dor de noi de fiecare dată când trec prin locurile care erau cândva ale noastre, iar inima îmi tresare de fiecare dată când văd o fată care seamănă cu tine, și-mi pare rău că nu ești tu, deși, dacă te-aș intalni nu știu ce ți-aș spune să nu par jalnic, sau mai rău, să te îndepartez din nou.
Oare tu simți la fel ? Mi-ar plăcea ca și tu să te gândești la mine ocazional și să te întrebi ce mai fac, dar să n-ai curajul necesar să mă întrebi. Poate nu a fost momentul potrivit sau poate nu am fost atenți la detalii. Chiar și așa, nu ai de ce să fii tristă, noi doi încă suntem împreună în amintirile mele. Nimeni nu mi te poate lua de acolo.
A trecut ceva timp de când nu am mai vorbit, sper că ești bine, sper că ai găsit ceea ce căutai, dar cel mai important sper că te-ai regăsit pe tine.
Știu că pare ciudat dar mi-ar plăcea să-ți mai aud vocea, aceași voce care mi-a adus zâmbete și lacrimi, aceași voce pe care sper să o aud de fiecare dată când mă sună un număr necunoscut, aceași voce pe care sper să o aud când mă trezesc din somn dimineața.
Dă-mi un semn. Al tău cu nerăbdare,
Lucian Radu.
0
Te-am iubit în fel și chip, la fel de fiecare dată,
Ai plecat, m-ai părăsit, mereu m-ai lăsat baltă;
Am înțeles că te rănesc, n-ai înțeles de ce,
Există o parte rea în toate, chiar și în dragoste.
Aș vrea să-ți dau două zambile,
Să simți miros de primăvară,
Căci pentru mine-ai înflorit prima și ultima oară;
Eu n-am uitat mirosul tău, ș-acum îl am cu mine,
Mă bântuie neîncetat sentimente vrând s-afirme.
Aș vrea să plâng dar nu se poate, tu erai izvorul meu,
De lacrimi dulci, când eram trist, scurgându-se pe obraz cu greu;
Ridic privirea și mă-ntreb: tu oare ai simțit la fel ?
Dar glasul tău nu se aude, nu îmi răspunde la apel…
Mă resemnez prin versuri cu gândul tot la tine,
Te caut pe străzile din București, dar tu esti tăinuită bine,
Pe aleile din Herăstrău sau poate în cearșaful meu,
Te voi găsi numaidecât,
Și-o să-ți șoptesc că te iubesc în timp ce te sărut pe gât.
0
Sărutul tău necunoscut, zace pe masă, printre rânduri,
Pierdută ai fost, să fii mereu, pierdută printre gânduri.
Pierdut-am azi o săptămână, pierdut-am viețile cu anii,
Pierdut-am clipe din belșug, pierdut, am sentimente stranii.
Trăiesc prin toate, dar degeaba, mort sunt pe dinăuntru,
Trăiesc degeaba și-o să mor la fel, mă lupt intens cu gându’,
Mereu la drum de seară căci te visez de la o vreme,
Mereu ești tu la mine-n brațe,
Mereu te strâng cu ele.
Un infinit compus din stele râvnesc să am,
Un ceas mare, pe perete, un ceas de porțelan.
Mi-apari în vise, te iubesc, degeaba, draga mea,
Tu trăiești aievea, iar eu fug de ea…
0
Inițial ai tendința să uiți experiențele negative, e ceva normal, cu toții facem asta, doar că ele trebuie studiate înainte de a fii aruncate în cutia cu amintiri. Dacă nu înveți din greșeli ajungi să le repeți. Dacă nu înveți din trecut ajungi să îl regreți, să te negi pe tine însuți. Până la urmă orice pahar pe jumate gol e pe jumate plin.
În primul rând trebuie să accepți anumite lucruri, anumite experiențe, trecutul, pe tine. După care trebuie să îl analizezi ca pe un pacient bolnav și să înțelegi de ce lucrurile s-au întâmplat așa. Ce greșeli au fost, cine le-a făcut, de ce au avut loc anumite evenimente și asa mai departe. Discuțiile ce ar fi fost dacă…? nu își au rostul aici.
Situațiile sunt unice prin natura lor, la fel și rezolvările, la fel și oamenii. Așa că nu aștepta la sfaturi. Cheia rezolvării orcărei probleme se află în tine, depinde cât de mult ești dispus să ”sapi” pentru a o găsi.
Așadar dacă înțelegi ce a generat problema și de ce, vei putea să o rezolvi fiindcă îi ajungi la rădăcini și i le poți tăia. Pe viitor vei putea evita probleme asemănătoare, iar astfel experiența negativă devine pozitivă și îți păzește viitorul de experiențele negative, practiv îndreptându-te spre o viață mai pozitivă.
La final îți spun un secret, iubirea.
0
Mă înec în liniște, departe de iubire
O supernovă văd pe cer și mă gândesc la tine
Atâtea astre-n depărtare, niciuna lângă mine
Tu străluceai cel mai frumos, scântei de fericire.
Eu ard acum doar vreascuri, coroana ce a fost
Tot ce-a rămas după furtună, din marele copac al nost
Degeaba arde cu văpaie, degeaba, n-are rost
Tu nu mai ești aici, tu nu mai ești în post,
Sau poate nu ai fost…….vreodată.
[Scrisă pe 10 Mai 2013.]
SpeciMen
Recomand HOSTICO ! (si eu il folosesc)
Ultimele Comentarii