Abandonat de toți și toate pe o fărâmă de pământ
A naufragiat drumețul vrând nevrând
E greu, e izolat de lume, un punct într-un pustiu
Cu cine să mai lupte acum când nimic nu e viu ?
În sutele de nopți ce-au fost și-n cele ce-o să vie
Un singur gând legat de ea produce vijelie
Asta e răzbunarea timpului, așa a fost să fie
Căci greșeala e a lui, e scris în zodie
S-a resemnat dar în zadar, nu este altă cale
Viața merge înainte iar drumețul moare.

*****
O poezie în care am țesut cu dantelă abstractă sentimente adânci. Succes la deslușit !